" Niciun sacrificiu nu este dezonorant, cum este sacrificiul de a îngenunchia, de a nu (mai) fi tu însuţi ! "

(Viorica Ungureanu Bertea)

joi, 19 august 2010

FEMEI SINGURE - INTROSPECŢIE

Niciun sacrificiu nu este dezonorant, cum este sacrificiul de a îngenunchia, de a nu (mai) fi tu însuţi ! (Viorica Ungureanu-Bertea)

Fiecare persoană umană, bărbat sau femeie, poate accepta o(rice tip de) relaţie cu o(ricare) altă persoană, inclusv o relaţie intimă şi aceasta, indiferent de legitimităţile lor, dacă există dragoste, dacă există iubire!; altcumva, lucrurile se complică, devin aparţinătoare unui alt context: trebuie să îţi asumi apartenenţa la o anume categorie socială, ca să te poţi implica în relaţii nepotrivite !

“ Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce îmi place mie “- sună o expresie pe cât de veche pe atât de adevarată!; adeseori atât de adevarată încât persoane din mariaje fericite, o iau razna, îşi neagă tot trecutul şi se aruncă în braţele imorale ale unei aventuri care poate deveni o incalificabilă rătăcire fără întoarcere sau, mai poate deveni -de ce nu, o superbă şi profundă poveste de dragoste până la adânci batrâneţi sau, în cele mai frecvente şi parcă eterne cazuri – se poate chiar transforma într-un joc dublu, o viaţă dublă în fond, pe care individul o duce pentru că îi place sau pentru că nu are încotro fiindcă, de cele mai multe ori, mariajul poate avea în joc o avere considerabilă care, scindată pe principiul de imparţeală a bunurilor comune dobândite pe timpul căsătoriei, ar aduce... mari dezastre, mari dureri de cap ori s-ar risipi sau ar intra pe mâini străine şi atunci, consolativ, fiecare dintre soţi preferă să aleagă drumuri paralele căsniciei lor, fără să provoace ruptura legală între ei; să caute şi să găsească persoane fără prea mari pretenţii astfel încât, să se întorcă acasă satisfăcuţi fizic şi fără să prejudicieze cumva bugetul familiei cu cheltuieli extraconjugale... care să ducă la faliment draga lor căsnicie de-o viaţă...
Mult mai expuşi la riscuri conjugale sunt/devin barbaţii!! Din două simple motive irefutabile: unul determinat din însăşi structura lor (ca specie !!!!) iar cel de-al doilea datorat însuşi faptului că, ei, bărbaţii sunt în inferioritate numerică, mai ales în acest secol …de jale!!!

Se scrie adeseori despre scenariul de adulter al barbatului căsătorit, adică obligat, care, însetat de aventură, are la bază întotdeauna criteriul estetic, secondat de visul acut de a explora/exploata sexual o femeie frumoasă, în cele mai multe dintre cazuri singură, într-o atmosferă erotică neaparat complet diferită de cea conjugală, unde să se afle în incontestabilă siguranţă şi linişte deplină, unde să stea cât vrea şi să i se ofere cel puţin cât vrea, deşi pentru toate acestea nu face nimic, aşteptările sale conducând la drepturi pe care şi le arogă fără să gândească la asumarea (şi, fireşte, implict a) unor obligaţii cel puţin morale.
Cu toate acestea, la fel de iresponsabil devine şi faţă de soţia sa, de familia sa, iar dacă femeia explorată ar îndrăzni să dea semne de posesivitate, atunci în el se va trezi brusc autodefensiva, instinctul său de mascul îndreptăţit, sumbra condiţie a omului ofensat când i se cere, el obişnuit doar să i se dea şi, peste toate acestea, incredibil, imaginea soţiei minţite şi înşelate îi va trezi brusc -uitând de adevăratul paradis în care a poposit pasager-, criteriul calităţilor sufleteşti ale femeii căruia aparţine, care îl aşteaptă acasă cu obişnuita ciorbă caldă şi brusc va deveni învăluit de compasiune pentru femeia tradată, milă, sau ocrotire ca să nu spun tolerare /acceptare în preajma sa a unei fiinţe cu atitudine de căţeluş blând care răspunde la comezi, nu pune (prea multe) întrebări, nu cere fiindcă prin legitimitate i se oferă cel puţin nuanţa de cuplu...

Să nu te îndrăgosteşti niciodată de barbatul care aparţine altei femei printr-un simplu act voliţional, prin instituţia căsătoriei, moral, material, spiritual, deci, fie el căsătorit, divorţat, separat, văduv, implicat!!!
Dacă totuşi se intamplă să te îndrăgosteşti pentru că nu ştii nimic din toate acestea sau, pentru că el se prezintă a fi un om liber, sau pentru că pur şi simplu nu îţi pasă fundamental atunci asumarea oricărei consecinţe îţi aparţine în întregime!
Va trebui să te umileşti! Dacă poţi!
Să nu cumva să îndrăzneşti să te consideri preferată! Să nu cumva să te încerce sentimentul că eşti aleasa vieţii lui. Nu ai dreptul să te consideri unică în viaţa acestui bărbat şi nicicidecum să consideri că ai invins în faţa altei femei care posibil mai există în viaţa acestuia şi care fireşte, nici nu te cunoaşte sau, dacă –negreşit- va afla de existenţa ta în viaţa lui, te va considera cel puţin imorală, dar cu siguranţă va găsi prilej să îţi strige că eşti o nenorocită, o trădătoare o... curvă, sau – în funcţie de educaţia absorbită- să îţi sară în cap.
Va trebui să te înarmezi cu nesimţire?, cu indolenţa?, pentru a-ţi satfisface şi duce la bun sfârşit viciul de a te abandona unui barbat incert, obligat? Pe care ai început –fără motiv, desigur, să îl iubeşti? Va trebui să ai întotdeauna la indemână explicaţii pentru tine însăţi?, va trebui să suporţi atitudini, bârfe, bănuieli, injurii, clasamente; să suferi pentru atâtea lucruri, să trăieşti convieţuind cu prejudecăţile celor din jur despe femeile singure sau uşor abordabile – categorii în care cu siguranţă vei fi inclusă!?

În mintea ta -cu certitudine- se va da o lupta între faptul că în inimă ai flacăra dragostei (foc de paie?!?!?!) şi faptul că, barbaţul obligat care caută o relaţie discretă, confortabilă pe termen nedefinit(adică el dispune de simţurile, sentimentele, trăirile tale!!!), fără implicare morală, materială, socială, tratandu-te astfel ca pe un obiect, este de fapt un trecător ipocrit care în peregrinaţia lui, se opreşte pentru o clipă să îţi răvăşească mintea, inima, viaţa şi, în trecerea aceasta absurdă, neînţeleasă lăsându-ţi răni adânci în suflet, sentimentul vidului absolut, gustul amar pentru mult timp, fobia la repetivitate, inutilitate.
În plus, în mintea ta, în sufletul tău vor clocoti ca acidul sulfuric mii de intrebari:
Ce va crede el despre tine dacă îl accepţi în viaţa ta fără prea multe întrebări -în fond incomode-?
Daca întâmplător accepţi darurile sale, oare nu va considera că, pentru acest lucru l-ai lăsat să intre în viaţa ta? Dacă la primul/unicul buchet de flori pe care ţi-l oferă, tu te bucuri nespus, nu va crede oare că pentru gesturi de acest gen l-ai acceptat?, nu va crede oare ca aşa traieşti, agaţându-ţi viaţa de bărbaţi obligaţi, pentru a obţine avanataje, satisfacerea unor nevoi sociale sau materiale, etc ?, când de fapt tu, chiar respingi organic parvenitismul feminin şi criteriile româneşti ale acestuia, trăieşti demn şi vertical, poate suferind poate visând frumos într-o lume nepotrivită;
Ce vei crede tu despre el dacă te copleşeşte cu atenţii, cadouri, invitaţii irezistibile? Ce vei simţi faţă de acest om? Suspiciune? Măgulire? Dimpotrivă –jignire pentru că nu doreşti să te considere frivolă, uşor de definit şi obţinut?
Ce va crede însă, dacă tu nu accepţi micile sale favoruri, daruri? Ce vei simţi tu în aceste condiţii? Dacă refuzul tău îl va răni? Dacă respingerile tale vor fi interpretate? Ce trebuie să faci să dovedeşti că eşti o persoană umană?
De ce oare persoanele umane trebuie să dovedeasca aceasta? Oare nu tocmai pentru simplul motiv că umanul s-a deteriorat sub praf de manele şi prostituare iedită a speciei umane?
Dar, despre el, ce vei crede in schimb tu, dacă îţi intră în casă, o dată, de două ori, de trei ori - de fiecare dată conform unui penibil ritual: el solicită să vină, tu accepţi, el vine, tu deschizi, el intră, se dezbracă de la uşă, se aruncă sub duşul tău, se aruncă în patul tău, ca la hotel - un hotel pe care îl plateşti tu, şi în care el vine în hainele de servici, cu mâna în buzunar, încălţat, transpirat, înfierbântat de dorinţă, se aşează la masa ta –pentru că tot este ora cinei- luaţi cina împreună, întotdeauna plătită de tine; alteori bea ceaiul tău, cafeaua ta, foloseste săpunul şi gelul tău de duş, prosoapele tale; se uita în frigider pe furiş în timp ce tu faci cafeaua şi devine brusc contrariat că nu ai intenţionat să îl aştepţi cu bere rece, devine brusc agitat, se uită la ceas, iese în hol să îşi sune nevasta/soţia/femeia cu care trăieşte, te(mai şi) supune unui spectacol ieftin în care eşti nevoită – în casa ta fiind, să rămâi de faţă- să îl asişti prostită, cum o minte pe femeia careia i-a jurat sinceritate şi iubire până când moartea îi va despărţi;
Deasemeni ce vei crede tu, când îş anunţă vizita telefonic, cu puţin timp înainte şi, în următoarele minute apare, dându-ţi peste cap programul (spălat, călcat, gătit, lucrări de la servici luate acasă, o întâlnire importantă de afaceri, vizita unei prietene dragi saua unei cunoştinţe care vrea să o ajuţi), în timp ce tu nu îl poţi contacta niciodată telefonic, nici când vrei să îl auzi, nici când simţi nevoia să vorbeşti cu o persoană apropiată, nici când vrei dovada unei iubiri pentru care tu te-ai putea sacrifica şi, iată chiar o faci, nici când simţi nevoia de mângâiere – la care parcă nici nu mai ai dreptul *) pentru că, ori eşti prea tânără şi ai mintea crudă şi te poţi confunda cu piţiponcărimea secolului “douăzecişiceva”, ori eşti prea bătrână şi lipsită de indecenţa şi nesimţirea suburbanului creat de atâtea dezbrăcate tinere celulitice, născute uzate, însetate de sex şi mai puţin de informare care bântuie piaţa erotică; ori eşti prea obosită, şi în fond urâtă, ori prea frumoasă pentru el şi atunci de ce să îţi doreşti ceva?! parcă nu ai avea suficient: inteligenţa şi frumuseţea cu care incomodezi sau pentru care devii susceptibilă că poţi obţine, câştiga sau atrage alt sau alt barbat, în fond acelaşi... Cât de mult seamănă bărbaţii între ei!!! Cât de mult şi izbitor şi crud seamănă între ei!!! Doar micile excepţii fireşte salvează de la moarte regula ...
Ce să mai spunem în situaţia în care amândoi ştiţi că el aparţine moral sau legal altei femei...
?Va trebui să îl iei aşa cum este: un om a carei prezenţă în viaţa ta nu te face mai puţin singură, mai puţin tristă, mai puţin nefericită, dimpotrivă!
Care este soluţia unei vieţi în doi în care eşti mereu singur?

Să nu pui prea multe intrebări, să nu îţi doreşti să rămână cu tine noaptea, nopţile, duminica, dumincile, în vacanţe, sau o viaţă!!!; să nu poţi să te întrebi de ce oare vine doar pentru sex şi niciodată nu îţi oferă o floare sau niciodată nu te întreabă dacă ai nevoie de ceva (până şi un străin care te întâlneşte zi de zi şi cu care schimbi două vorbe, dacă te vede abatută te întreabă:”te pot ajuta cu ceva”...
Va trebui să te limitezi. Oricum nu ai accepta ajutorul unui om obligat pentru că vei gândi că, ajutandu-te pe tine, atunci în mod sigur femeia legitimă sau femeia numarul unu din viaţa lui va fi privată de drepturi stabilite tacit între ei, că vor fi privaţi de drepturi legitime copiii şi mama copiilor săi.
Dacă vei fi tu femeia numărul unu, întotdeauna va exista o femeie în locul tău şi tot nu îţi va fi liniştită existenţa şi nici nici nivelul de serotonină suficient...
Şi atunci? Te vei mulţumi să speli pardoseala casei în urma lui, căci intră veşnic ... cu bocancii murdari în casa ta, în viaţa ta... să speli prosoapele, să dezinfectezi lenjeriile, să nu îndrăzneşti să discuţi cu cineva apropiat despre faptul că nu ştii mare lucru despre el, că aşa cum vine la tine, poate foarte bine –printr-o cutumă personală- să mai intre în casa şi a altor femiei(singure???); cât despre îndrăzneala de a-i cere să fie cu analizele la zi, sau a-l întreba despre asta, nici să nu te gândeşti... Poţi să rămâi gravidă căci, în mod sigur, ca şi în situaţia în care te-ar îmbolnăvi sexual , acestui ...străin nu îi va păsa că nu ai bani suficienţi să mergi şi să consulţi neapărat un ginecolog, căruia pe lângă o mulţime de bani pentru serviciile obstetrice vei fi nevoită să mai dai şi o groază de explicaţii şi, să îi suporţi întrebările şi mai ales sfaturile idioate puse/date de regulă în astfel de împrejurări, în astfel de cabinete femeilor singure...
Ce va crede barbatul altei femei despre tine dacă te arunci cu el in pat, imediat ce l-ai cunoscut, imediat ce a intrat pe uşa ta; or ce va crede dacă îl vei respinge, afişându-ţi principii şi pretenţii, încât îl vei inhiba şi va deveni frust, ridicol, dezgustător, încât nici nu mai ştii care dintre voi ar trebui să se simtă prost... Nu vei crede despre el că inhibat va rămâne la toate întâlnirile voastre, din ... hotelul tău, sau poate vei crede că ceva din aspectul tau fizic îl blochează făcându-l penibil pe bietul taur comunal, când poate, la nivel perceptiv, constientizarea frumuseţii tale îi îmbată frustrările încât nu mai devine în stare să îşi materializeze visurile erotice.
Mai grav este dacă în mintea lui va avea loc un întreg şi perpetuu proces de culpabilizare a ta ca fiinţă procreantă, dacă ar aduce direct sau indirect afronturi la adresa invocatelor tale preferinţe conform cărora el crede că te manifeşti diferit de la bărbat la barbat, fapt care de ce nu, poate fi adevărat în alt conext...
Un alt lucru important în tot acest iureş: toată viaţa –atâta vreme cât îl vei accepta în preajma ta, în patul tau- te vei lupta cu iritarea si dezgustul provocate de însuşi modul în care te salută : "salut draguţo!!! Am chef de tine"!!!, sau "bonjours madame …ce faci… ne vedem şi noi???"!!!sau…(Doamne fereste-ne pe noi şi păzeşte-ne de acest tip de salut :) « hai bonjoure »... sau : « Heeei, de ce nu răspunzi la telefon”, sau simplu:"buna !!! Ne vedem si noi sau eşti cu altcineva???"...
Măria Sa Cuvântul este atât de important în comunicarea verbală; familia lexicală are un rol important mai ales în asemenea relaţii bărbat-femeie!;codul bunelor maniere pe lângă legile interioare ale fiecărui individ este ghidul vital al individului în societate şi mai ales în relaţiile sale de orice tip: toate acestea sunt elemente de bază ale culturii individului, pe care dacă nu le răsfoim odată şi odată cel puţin o dată în viaţă ar fi necesar, pentru că altfel, devenim persoane iată, el care apraţin unei singure categorii sociale...
Şi aici nu-i frumos ce e frumos ci... e frumos ce trebuie!!!
Aşadar, cu astfel de saluturi/ salutări, vei considera că alesul tău nu te respectă, ba chiar mai rău : dacă ai prilej să asişti la felul în care salută alte femei: "sarut mana!" vei înţelege că, nu doar respect nu are pentru tine ci şi desconsiderare.
Cu siguranţă într-un târziu vei pune punctul pe “i”. Vei decide să rupi relaţia cu acest ... nimeni.Mai ales că ai deja convingerea că este şi un impotent frustrat, un mitocan peste care a dat norocul întâlnindu-te, un crizat care a făcut o obsesie pentru frumuseţea ta fizică (frumuseţea sufletească nu este importantă în relaţii pasagere vulgare!!!), care a făcut chiar o pasiune arogantă pentru tine şi, te vei simţi în sfârşit ofensată că, deşi nu este îndrăgostit de tine şi nici nu va fi vreodată, ce să mai spunem de faptul că, evident, acest nimeni nu te va iubi niciodată (fiind un misogin care urăşte femeile inteligente şi frumoase) a găsit teren slab în viaţa ta, în intimitatea ta, unde tu îi permiţi să intre iar el vine să îşi vindece frustrările sau să se convingă pe sine ca(mai) este barbat, nepăsându-i că îţi consumă sufletul, timpul(iată cum îţi trec anii!!!), principiile, regulile morale, viaţa, etc.
Că vei pune punct coşmarului sau nu, cu siguranţă în oricare dintre situaţii, vei chiar putea crede că de fapt, asta meriti: desconsiderare, lipsă de repect -pentru că vrei nu vrei ai devenit- eşti deja o femeie frivolă devreme ce nu poţi să îţi apropii un bărbat singur pe care să îl iubeşti, pe care să îl păstrezi, căruia să îi fii unica femeie din viaţa lui şi să nu te încurci cu bărbatul care aparţine altei doamne; vei putea crede că meriţi acest dezinteres faţă de atitudinile tale sincere, faţă de excesul tău de disponibilitate, lipsa ta de prudenţa....
Dacă nu vei pune piciorul în prag, vei continua să trăieşti momente în care tu însăţi te vei autodesconsidera şi (auto-)culpabiliza, gândind că, omul chiar este un domn la locul său, pe care - de fapt - tu l-ai provocat şi care, într-un moment de slăbiciune s-a îndragostit de tine şi că el, de fapt, nu are nici un respect pentru femeile uşoare, care accepta relaţii cu bărbaţi obligaţi, dar că persistă în viaţa ta pentru un singur motiv: sex, doar pentru sex, fiindcă orice bărbat intra mai devreme sau mai târziu în aşazisa criză de la 40 de ani , criză care îl poate ţine tot restul vieţii şi atunci, de ce să nu profite de o femeie frumoasă, inteligentă dar singură şi atât de deschisă şi disponibilă fundamental! despre care nu doreşte să afle mai nimic şi de la care nu doreşte mai mult decât disponibilitate, erotism, sexualitate, punct. Dacă aceasta îl acceptă, atunci este proastă sau curvă dar nu contează, oricum nu îi aparţine decât sexual şi asta e perfect!
Continuând această relaţie nepotrivită, cu singuranţă vei avea alte momente când, înfuriată şi nemaisuportând atitudinea sa ireversibilă, vei indrăzni să gândeşti/ să crezi/ să simţi că, (de ce nu!), bărbatul acesta este un gigolo nenorocit care se multumeşte cu o cafea ieftină şi că, pe vremurile astea de crizate (şi ele!!!) când hotelurile costă la fel de scump ca o vacanţă în Emirate, îi este comod să facă sex în casa ta, pe cheltuielile tale: de ce să te invite în decor străin unde te-ai putea simţi răsfăţată, sau cel puţin mângâiată; confortată şi nicidecum bucătăreasa amantului.
Vei avea momente în care vei rămâne siderată la reacţiile sale avare faţă de o simplă dorinţă a ta de a evada din casa în care nu mai vezi nimic în afară de un zid care creşte cu fiecare zi ce trece, patru pereţi înalţi şi reci, unde singurătatea urlă la tine clipă de clipă. Îl vei privi prostită şi cu siguranţă îţi vei spune că aceasta este ultima dată când îl asişti cum îşi muşcă buzele şi îşi roade unghiile gândind ce dezastru i se va întâmpla dacă prin absurd te-ar invita undeva, unde va fi obligat să dea bani pe apa caldă, pe apă!!!, pe spuma de baie, să plătească folosirea prosoapelor, uleiul şi crema de corp care costă exorbitant! Cel mai ieftin este să facă pe prostul! În cazul în care ţi-ai dori să petreci cu el o noapte la mare sau la munte va fi cu siguranţă plecat din ţară. Îşi va da chiar în petec vorbindu-ţi despre cutuma familiei sale de a merge vara la marginea lumii, nepăsându-i că te tratează ca pe o păpuşă gonflabilă, ca pe un ...obiect (obiect de satisfăcut mârlanii!)
Ba mai mult, dacă într-una din zile vei merge în să zicem magazinul al cărui patron este – pentru ca acolo l-ai cunoscut cumpărând două becuri colorate!!!- şi, vei dori să cumperi două becuri colorate sau chiar o veoiză sau un ventilator, vei rămâne frustă când ţi le va pune în braţe şi, în plus când vei plăti la casă, el nu îţi va da bon fiscal ci îţi va şopti la ureche “stai liniştită că ţi-am făcut discount şi le iei la pretul cu care vine din fabrică” în timp ce pe tine te apucă manicomia cu astfel de atingeri la demnitatea ta şi când de fapt el ţi-a umflat preţul aproape dublu, încât să acopere costul real al obiectelor dar să îi rămână şi lui destul, ca să îşi poată asuma condiţia de cocoş seara acasă, în faţa femeii cu care trăieşte şi care este atât de comprehensibilă şi lipsită de curiozităţi şi elementare întrebări!!! Căreia i-ar putea demonstra a nu ştiu câta oară că iată el nu pleacă oriunde de acasă ci la doar şi doar la servici unde produce bani pe care îi aduce acasă, ce expresii de joasă speţă!!!
Şi apoi, dacă tot te consideră o idioată disponibilă care nu pretinde niciodată nimic, de ce să nu profite din toate punctele de vedere de bunul tău simţ confundat cu naivitatea sau de ce nu prostia...
Acesta este riscul lumii din care vii, a educaţiei pe care o ai!!! Dacă te interferezi cu persoane din altă categorie şi te implici sentimental cu acestea, atunci asumă-ţi consecinţa.
Toate aceste gânduri şi multe altele vor continua să îţi macine nervii, existenţa. Îţi vei aminti despre acest tip de relaţie ca de una de compromis, fără temei, fără trăinicie, şi te vei simţi împovărată: vor interveni certurile, tu vei rabufni în cele din urmă fiindcă nu mai suporti să fii imorală, iar el ca să se apere va invoca o falsă moralitate.
Dacă îi vei reproşa că nu este capabil să ofere o floare, se va ofusca, va începe să zbiere la tine şi să îţi spună enervat că eşti o naivă, că nu înţelegi că de fapt el este un înger care nu te-a obligat să te încurci cu el dacă nu îţi convenea. Dacă îi vei da semne de nemulţumire privind veşnicul consum pe care îl produce în casa ta fără să îi pese de costuri, va găsi neapărat argumente să îţi strige că el este un gentlemen care nu oferă nimic femeilor ca să nu le jignească.
Or, dacă îi vei aduce la cunoştinţă că ştii cum umflă preţurile, se va enerva cumplit şi doamne fereşte să nu devină violent...
Cel mai indulgent moment al relaţiei va putea fi acela în care, îi vei spune elegant că nu mai ai bani pentru bere gratis iar el sau va spune că nu-i nimic oricum are bere acasă sau, jignit se va duce... noua cu a branzei ...

Până la urma urmei de ce toate aceste frământări ale unei femei singure??? Poate tocmai datorita nesiguranţei pe care o simte în preajma oricarui bărbat, fie el obligat sau neobligat, fie el liber sau pasager, nesiguranţei în faţa lipsei de autoresponsabilizare şi respect... Îţi vor trece anii, visurile, viaţa.

Cei mai mulţi bărbaţi nu renunţă să îţi pună în practică aventura inedită a vieţii lor şi, atunci, cu orice preţ par să calce pe cadavre, se comportă ca nişte mitocani care nu sunt in stare sa rupă o floare din parc spre a o oferi femeii de care s-au îndrăgostit sau de care... vor să profite!
Alţii, dimpotrivă, devin excentric de generoşi, aruncă cu coşuri de flori, cu maşini, case, pentru o săptămână de... destrabalare în braţele unei femei frumoase, mai frumoase sau mai tinere decât soţia, concubina, logodnica, mama copiilor săi.
Deseori această femeie frumoasă şi liberă, va fi părăsită curând sau va fi purtată în cele mai fericite cazuri către...altar, devenind fericită şi cea mai iubită din lume. Până când?????
Ce fel de oameni suntem... Ce fel de oameni singuri suntem, ce fel de oameni săraci sau bogaţi suntem?
Fiecare om, deşi Dumnezeu îi arată căile decenţei, se încăpăţânează sau nu are organ să perceapă divinul, umanul, să distingă binele de rău, să aleagă binele în defavoarea răului...
Trăieşti cum gândeşti sau gândeşti cum trăieşi!!!
În secolul aproape 30 bărbaţii , inferiori numeric femeilor, încă trăiesc cu ideea preconcepută că pot dispune de viaţa acestora. O mare parte din femeile acestei lumi se supun fără să li se ceară.Sau poate nu li s-a insuflat dorinţa de a stroluci. În fond unica menire a unui bărbat adevărat este să îţi fie suflet pereche şi să te facă să străluceşti.
O frumoasa poveste de dragoste intre două persoane de sex opus, indiferent de apartenenţa lor legitimă exclude acte compromiţătoare .
În mod general, femeile sunt atrase de frumuseţea şi farmecul unei relaţii, în timp ce barbaţii –cei mai multi dintre ei- atunci când descriu o femeie frumoasă, fascinantă, văd în ea doar... erotismul. Când la o bere, descriu prieteniloro femeie frumoasă, ei fac referinţe la părul lung eventual la cârlionţii rebeli care incită la senzualitate şi sexualitate, la zâmbetul larg - primitor, la privirea profundă şi provocatoare, la picioarele lungi nesfârşite...



*******************************************************************
*) www.adriansuciu.ro
ADRIAN SUCIU
MITOLOGII AMÂNATE
„ aş redacta o nouă mitologie

despre dragoste:
ador să-ţi număr hainele dimineaţa

despre război:
să nu ne încurce în pat

despre beţie:
unii scuipă prin cîrciumi
cum ar scuipa în burţile mamelor

ai cunoscut doar bărbaţi care pleacă
nici unul nu şi-a pus pentru tine
sufletul de duminică
n-a fost de partea ta

n-a desenat rochii
în care să arăţi ca o regină polară

chiar şi veştile de la ei spun
doar că nu e uşor
să trăieşti
cu amintirea atîtor taxiuri

trecutul umblă toată ziua pe străzi
sînt multe feluri în care se vede
mereu dai peste cineva de atunci
de parcă timpul ar fi un şir de nimicuri ieftine
dăruite din obligaţie

cred că înfrîngerea sîngelui e o boală
să te rogi într-o limbă pe care n-o ştii
să-ţi lingă mîinile cîinii bătuţi

toţi supravieţuim unui număr
de întîlniri neprevăzute ”
*******************************************************************

4 comentarii:

Cosmin spunea...

Aş avea multe de spus dar sunt încă la muncă. Mă rezum în a evidenţia că Instituţia Căsătoriei a apărut în vremuri în care AQ-ul comunităţilor era prea puţin dezvoltat informatic şi prin urmare nu putem găsi pe google dacă iniţiatorul acestei reforme a fost bărbat sau femeie. Un lucru însă este cert: pe vremea când se năşteau astfel de orânduiri exista o supapă "morală" pentru cei ce nu erau incluşi în rândurile celor ce-şi permiteau relaţii oficiale: sclavagismul. Singurele popoare europene care în epoca antică nu aveau "orânduită" Instituţia Căsătoriei (Celţii din Anglia şi popoarele de seminţie Germanică) nu tolerau relaţiile de tip sclavagist! Sunt sugestive observatiile lui Caius Iulius Cezar cu privire la modul de organizare a familiei saxone: "femeia dădea numele copilului după numele bărbatului care credea că îi este tată şi era o mare fală între femei să aibe copii cu nume cât mai diverse". Aşadar când au trecut la Epoca Medievală trebuiau să desfiinţeze şi Instituţia Căsătoriei numai că, în Negrul Istoriei, noua paradigmă de atunci, Creştinismul, a primit "susţinere" importantă din partea Imperiului Roman (stat legislativ) şi toată Europa a "căzut" sub influenţa Creştinismului de tip Roman, bazat pe legi statale. După cum se ştie, curentele protestante au apărut ca doctrină atât în Anglia lui Henric al VIII lea cât şi în micile stătuleţe din actuala Germanie. De ce? D'aia!

Iulius spunea...

De ce este necesară această simplificare oribilă a iubirii umane, chiar dacă pare improprie la un moment dat și se distribuie către două iubite...trebuie să vedem neapărat cea de a doua relație ca fiind doar una sexuală și nimic mai mult..sau trebuie să le analizăm și să vedem care este mai puternică..sau să le facem astrograma existenței spațio-temporale. Raționalul din noi ar spune: multe adevăruri in acele rânduri sau, de ce nu, o imagine a societății în care ne regăsim. Dar este o imagine falsă care conține doar acțiunile noastre, nu și sentimentele de vinovatie și în același timp de iubire care ne-au inundat la un anumit moment viața. Nu ceea ce este ilustrat aici mă îngrijorează ci modul simplist de a trece peste sentimentele umane, ca și cum sexul ne dă direcțiile de urmat în viață. Cel mai urât a fost tratată condiția femeii singure...nu este cu nimic mai prejos atât timp cât are disponibilitatea și capacitatea de a iubi.

Iulius spunea...

ah..este cu cenzură..ce frumos..simt că am tastat comentariul anterior inutil..o zi calmă!

VIORICA UNGUREANU BERTEA spunea...

"IULIUS",
NU ESTE CU CENZURA!Setarile au luat automat optiunea...